Cu cat incerci sa scoti ce e mai bun in tine, cu cat tinzi sa te
perfectionezi ,simpatia oamenilor pentru tine scade !
Desi simpatia pare
invers proportionala cu timpul ocupat de autodepasire, de fapt e direct
proportional cu timpul liber ce-ti mai ramane , timp care nu permite
aprecieri gratuite si cuvinte goale doar sa faci norma, ci cuvinte si
aprecieri sincere pe care reusesti sa le
arunci intre 2 lucruri urgente dar pe care le simti cu toata fiinta
ta.Insa asta nu e atat de des cat un orgoliu are nevoie pentru a pastra
constant nivelul de prea-plin.
Tragand linie, simpatia uneori este
direct proportionala cu turuirea de cuvinte pompoase in mare parte
neadevarate !
Vezi,de aia sunt eu antipatica :P , ca nu am timp :)
miercuri, 6 iunie 2012
marți, 9 august 2011
Cugetarea zilei
"Oamenii astia, o data ajunsi in fata cimitirului, devin tare nehotarati , nu stiu daca vor sa intre sau nu "
Printul consort :)
In aceasta fraza poetul :P vorbeste de cei ce conducand masina merg in vizita la cimitir :)
Printul consort :)
In aceasta fraza poetul :P vorbeste de cei ce conducand masina merg in vizita la cimitir :)
joi, 14 iulie 2011
Arta si medicina
Medicii , chiar si in momentele cele mai dramatice ale unei vieti isi pastreaza calmul si sangele rece, caci stapanesc o noua arta,sunt artisti in adevaratul sens al cuvantului.
Nu tesatori, desi tes uneori firele unei noi vieti, nu croitori desi uneori mai innoada o data firul vietii, nu pictori desi uneori reusesc sa aduca soarele in cel mai intunecat tablou. Sunt artistii impletitori de fire.Fire colorate, subtiri sau groase ce ies din te miri ce aparate reci si converg spre viata, fire ca o panza de paianjen, fire care vin de nicaieri, se impelesc si pleaca spre alt nicaieri, fire care l-am face sa se rusineze si pe cel mai mare specialist in dezamorsarea bombelor.
Oare isi iubesc atat de mult meseria si viata incat folosesc mii de firele sa o lege, sa o oblige sa mai stea?
Nu tesatori, desi tes uneori firele unei noi vieti, nu croitori desi uneori mai innoada o data firul vietii, nu pictori desi uneori reusesc sa aduca soarele in cel mai intunecat tablou. Sunt artistii impletitori de fire.Fire colorate, subtiri sau groase ce ies din te miri ce aparate reci si converg spre viata, fire ca o panza de paianjen, fire care vin de nicaieri, se impelesc si pleaca spre alt nicaieri, fire care l-am face sa se rusineze si pe cel mai mare specialist in dezamorsarea bombelor.
Oare isi iubesc atat de mult meseria si viata incat folosesc mii de firele sa o lege, sa o oblige sa mai stea?
marți, 14 iunie 2011
Ajutor, ma acresc !
No, uite mai vine si cate o zi de asta in care te bucuri ca ai blog sa poti debita in voie in neant, sa stie tot universul, ce bombonica , nu pe coliva:P, ai fost si ce muratura ai ajuns.
Tragic, dramatic , doar dar asta e realitatea . Strumful meu asteapta sa devina albastru , cu cele mai oneste intentii si cu suflet de copil-asteapta sa fie albastru ca sa fie "plu" , a se citi "blue" , papagalul dulce din noul film "Rio". Eu nu astept, dar deja ma tem ca dimineata am sa ma trezesc , am sa ma uit in oglinda si am sa observ cu stupoare ca m-am facut verde, nu crud,nu a nou, a renastere, ci verde palid, cu zbarcituri, a patlagea murata.
Mereu mi-am spus ca indiferent de numarul de riduri, cute si fire de par albe,in suflet am sa raman "forever young".Si erau sigura ca asa va fi pana azi ,cand a trebuit sa constientizeze cu mahnire si regret ca procesul de fermentatie a inceput. Incet dar sigur ma voi transforma intr-o matracuca ce sta pe geam carcoteste si nimic nu-i convine, o zgripturoaica batrana care a uita de mult sa mai traiasca , sa se bucure de viata , de inocenta copilareasca .
Oricat zahar bag in mine, in ultimele 2 ore doar jumate de tava de prajituri , navigheaza dieta mea pe apa Sambetei, nu mi se intinde nici o zbarcitura, acreala nu a dat inapoi nici macar cu un mm. Iar eu tot nu pot intelege cum un adolescent cu preocupari marete si dorinte de a evada din cuib,de a face lucruri nepermise, renunta la propria-i placere ca sa poata participa la discutile insipide dintre doi adulti, de a le imita gesturile minute bune in sir si chiar a gasi in asta un motiv mare de amuzament. La cat de acra sunt , nici nu vreau sa recunosc ca intr-o lume in care unele fete devin mame la 12 ani ,mai e posibil sa copilarest atat de pueril la 15...si mai ales in public.
Cert lucru, m-am acrit irecuperabil ....
Tragic, dramatic , doar dar asta e realitatea . Strumful meu asteapta sa devina albastru , cu cele mai oneste intentii si cu suflet de copil-asteapta sa fie albastru ca sa fie "plu" , a se citi "blue" , papagalul dulce din noul film "Rio". Eu nu astept, dar deja ma tem ca dimineata am sa ma trezesc , am sa ma uit in oglinda si am sa observ cu stupoare ca m-am facut verde, nu crud,nu a nou, a renastere, ci verde palid, cu zbarcituri, a patlagea murata.
Mereu mi-am spus ca indiferent de numarul de riduri, cute si fire de par albe,in suflet am sa raman "forever young".Si erau sigura ca asa va fi pana azi ,cand a trebuit sa constientizeze cu mahnire si regret ca procesul de fermentatie a inceput. Incet dar sigur ma voi transforma intr-o matracuca ce sta pe geam carcoteste si nimic nu-i convine, o zgripturoaica batrana care a uita de mult sa mai traiasca , sa se bucure de viata , de inocenta copilareasca .
Oricat zahar bag in mine, in ultimele 2 ore doar jumate de tava de prajituri , navigheaza dieta mea pe apa Sambetei, nu mi se intinde nici o zbarcitura, acreala nu a dat inapoi nici macar cu un mm. Iar eu tot nu pot intelege cum un adolescent cu preocupari marete si dorinte de a evada din cuib,de a face lucruri nepermise, renunta la propria-i placere ca sa poata participa la discutile insipide dintre doi adulti, de a le imita gesturile minute bune in sir si chiar a gasi in asta un motiv mare de amuzament. La cat de acra sunt , nici nu vreau sa recunosc ca intr-o lume in care unele fete devin mame la 12 ani ,mai e posibil sa copilarest atat de pueril la 15...si mai ales in public.
Cert lucru, m-am acrit irecuperabil ....
luni, 6 iunie 2011
O lume morala
Orele inaintate ale diminetii si mai ales cafeau ce m-a trezit la realitatea, mi-au aratat fata pentru mine inca nevazuta a lumii astea. Traiesc intr-o lumea cu accese de moralitatea.
Moralitatea care pe mine ma emotioneaza pana la lacrimi, cele de crocodil ,ca dau mai bine in film , e cea din fotoliu comod de acasa. Ai o familie frumoasa, o viata frumoasa,copil/copii sanatosi daca sunt deja mari si pe la caselor lor e chiar mai bine si incepi cu predicile.
Vai, dom'le ,mame isterizate care fac atatea analize in timpul sarcinii ,acum 20 de mii de ani nu se faceau si uite ce copii sanatosi si falnici ca brazii am ajuns si destepti si si..Adevarul ca uitandu-ma la un asa exemplar uman si aproximand perioada nasterii lui deja incep sa am dubii in ceea ce priveste desteptaciune
Se vede omul cu sacii in caruta , predica pentru altii, cum ca nu le trebuie, cum ca nu au nevoie si apoi e toxic si afecteaza epiderma.
Uneori ai nesansa sa dai de Mama Moralitatii ,ca mine in dimineata asta, si atunci sa te tii. Afli cum ecografiile si analizele din timpul sarcinii alunga linistea sufleteasca a mamei, ii strecoara in suflet indoiala si frica. Acum inteleg eu de ce asteaptam cu nerabdare ecografia urmatoare,de nelinistita ...si tanara ce eram.
Ai sansa sa afli de la Mama Moralitatii ca aceasta nerabdare si dorinta de a urmari sarcina ca la carte in caz de mare grozavie (malformatii congenitale care nu permit viata in mediul extrauterin ,de multe ori nici macar in cel uterin) te face responsabila de moarte pruncilor nevinovati . Logic,daca inchizi ochii ce nu vezi , nu exista.
Si astea toate, zice Mama Moralitatii ,pentru ca mamele nu isi pot concepe viata alaturi de un copil bolnav , toate suntem niste perfectioniste vrem copii frumosi, perfecti , destepti , fara nici "un defect" si mai adaug eu cu diploma de Oxford in mana la nastere si cu invitatie de a lucra la NASA.
Comentariile in plus nu cred ca isi au rostul ,oricum emotionant e modul in care hotaram destinele altora. Aratam cu degetul pe unul altul si spunem ca lumea a ajuns la pierzanie pentru ca Ei nu si-au putut asuma aducerea pe lume a unui copil cu probleme , sa i se daruiasca in totalitatea, ce fac Eu nu se pune.
Tara are nevoie de agricultori! Sa munceasca Ei zice Eu-l moralist , eu sunt "sensibilos" si am nevoie de o munca de birou , timp sa pot scrie cum nimeni nu munceste, sa-i pot arata cu degetul pe Ei.Din cauza lor tara se duce de rapa , ca nu pun umarul la munca.
Indiferent de situatie mereu sunt vinovati Ei, ca Ei nu-si asuma responsabilitatea , Ei nu fac, Ei ne duc la pierzanie. Parte frumoasa e ca nu stiu cum dar si aici lucrurile sunt circulare, Eu si Ei se schimba mereu depinde din ce punct privesti , fiecare Eu se asteapta ca alti Ei sa faca. Bag seama ca de aia exista multe biserici , ca fiecare Eu sa aiba loc sa se roage ca Ei sa aiba destul minte si sa isi asume raspunderea pe care Eu nu mi-o asum . Fiecare Eu vrea o viata frumoasa,usoara si doar nu o fi nebun sa se inhame la munca titanica doar de amorul artei si al exemplului personal.
Moralitatea care pe mine ma emotioneaza pana la lacrimi, cele de crocodil ,ca dau mai bine in film , e cea din fotoliu comod de acasa. Ai o familie frumoasa, o viata frumoasa,copil/copii sanatosi daca sunt deja mari si pe la caselor lor e chiar mai bine si incepi cu predicile.
Vai, dom'le ,mame isterizate care fac atatea analize in timpul sarcinii ,acum 20 de mii de ani nu se faceau si uite ce copii sanatosi si falnici ca brazii am ajuns si destepti si si..Adevarul ca uitandu-ma la un asa exemplar uman si aproximand perioada nasterii lui deja incep sa am dubii in ceea ce priveste desteptaciune
Se vede omul cu sacii in caruta , predica pentru altii, cum ca nu le trebuie, cum ca nu au nevoie si apoi e toxic si afecteaza epiderma.
Uneori ai nesansa sa dai de Mama Moralitatii ,ca mine in dimineata asta, si atunci sa te tii. Afli cum ecografiile si analizele din timpul sarcinii alunga linistea sufleteasca a mamei, ii strecoara in suflet indoiala si frica. Acum inteleg eu de ce asteaptam cu nerabdare ecografia urmatoare,de nelinistita ...si tanara ce eram.
Ai sansa sa afli de la Mama Moralitatii ca aceasta nerabdare si dorinta de a urmari sarcina ca la carte in caz de mare grozavie (malformatii congenitale care nu permit viata in mediul extrauterin ,de multe ori nici macar in cel uterin) te face responsabila de moarte pruncilor nevinovati . Logic,daca inchizi ochii ce nu vezi , nu exista.
Si astea toate, zice Mama Moralitatii ,pentru ca mamele nu isi pot concepe viata alaturi de un copil bolnav , toate suntem niste perfectioniste vrem copii frumosi, perfecti , destepti , fara nici "un defect" si mai adaug eu cu diploma de Oxford in mana la nastere si cu invitatie de a lucra la NASA.
Comentariile in plus nu cred ca isi au rostul ,oricum emotionant e modul in care hotaram destinele altora. Aratam cu degetul pe unul altul si spunem ca lumea a ajuns la pierzanie pentru ca Ei nu si-au putut asuma aducerea pe lume a unui copil cu probleme , sa i se daruiasca in totalitatea, ce fac Eu nu se pune.
Tara are nevoie de agricultori! Sa munceasca Ei zice Eu-l moralist , eu sunt "sensibilos" si am nevoie de o munca de birou , timp sa pot scrie cum nimeni nu munceste, sa-i pot arata cu degetul pe Ei.Din cauza lor tara se duce de rapa , ca nu pun umarul la munca.
Indiferent de situatie mereu sunt vinovati Ei, ca Ei nu-si asuma responsabilitatea , Ei nu fac, Ei ne duc la pierzanie. Parte frumoasa e ca nu stiu cum dar si aici lucrurile sunt circulare, Eu si Ei se schimba mereu depinde din ce punct privesti , fiecare Eu se asteapta ca alti Ei sa faca. Bag seama ca de aia exista multe biserici , ca fiecare Eu sa aiba loc sa se roage ca Ei sa aiba destul minte si sa isi asume raspunderea pe care Eu nu mi-o asum . Fiecare Eu vrea o viata frumoasa,usoara si doar nu o fi nebun sa se inhame la munca titanica doar de amorul artei si al exemplului personal.
joi, 2 iunie 2011
Vraja sau vrajeala? Asta-i intrebarea
Povestile copilariei, povestile cu zmei si zane, zgripturoaice si balauri coloreaza copilaria miliadelor de copii , toti le stim, toti le-am ascultat cu sufletul la gura . Daca dam valul de mister si basm la o parte si privim povestea cu ochi adulti acriti de lumea asta vom regasi in ea persoanjele lumii reale, viata noastra ar spune unul altul.
Apropos, mama zmeului e vreo aluzie subtila la soacra? Daca zmeul nu e asa rau , ba dimpotriva e un om muncitor , are incredere in fata furata ca doar o lasa singura acasa si el pleaca hat departe , muma-sa cand apare , taie si spanzura fara drept de apel.
General vorbind despre povesti mereu exista o tabara pozitiva si una negativa,ca asa am invata la ora de romana. Desfasurarea actiunii uneori e tare incurcata, dar pana la urma tot la happy-end ajungem. Si unde happy-endul e mai dulce decat in "povestile salvatoare"?
Printesele sunt smulse din caldura caminului, incuiate si uitate prin te miri ce turnuri, paduri de spini ,adormite sau treze, dar mereu e un El care le salveaza.
Exista si varianta B a salvarii ,cand ei sunt transformati in niste fiare(unii nu cred ca sunt trasformati ,asa erau ei :) sau animalite saltareate. A se vedea broasca de pe balta si a se intreba in ce regat domneste.Il salveaza de vraja o Ea cu un pupic, cu o lacrima sau cu inima ei curata ,plina de iubire
Oricum ai da-o povestea are mereu un happy-end si in fata iubirii nici o vraja nu rezista ,se desface imediat,
Iubirea pura e antidotul universal , berbecul de spart usi si clestele de desfacut lacate, nimic nu-i sta in cale, nici macar vraja Mamei Omida, asta am inteles eu din povesti.
Pai atunci, daca asta ii invam pe copii si cu asta ii crestem visatori si increzatori in iubire , de ce atatea vrajitoare, de ce atata lume isterizata ca i-a legat cununiile, parul si sireturile intre ele?Solutie e simpla si o stim de mici : iubirea.
Iei o drujba, tai padure si in caz ca El-ul e pierdut prin baruri si terasa cu "pretenii"si nu a venit sa te salveze,il cauti , dai un pup si gata vraja. Daca nu sta la pupat,vraja nu se rupe inseamna ca nu e el , dar mai sunt alte mese asa ca nu-ti pierde speranta si lasa si cocosul ala sa traiasca la drum de seara ca numai de fiert in cazanul cu descantece a unei dame de verde nu are chef.
Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa !
Apropos, mama zmeului e vreo aluzie subtila la soacra? Daca zmeul nu e asa rau , ba dimpotriva e un om muncitor , are incredere in fata furata ca doar o lasa singura acasa si el pleaca hat departe , muma-sa cand apare , taie si spanzura fara drept de apel.
General vorbind despre povesti mereu exista o tabara pozitiva si una negativa,ca asa am invata la ora de romana. Desfasurarea actiunii uneori e tare incurcata, dar pana la urma tot la happy-end ajungem. Si unde happy-endul e mai dulce decat in "povestile salvatoare"?
Printesele sunt smulse din caldura caminului, incuiate si uitate prin te miri ce turnuri, paduri de spini ,adormite sau treze, dar mereu e un El care le salveaza.
Exista si varianta B a salvarii ,cand ei sunt transformati in niste fiare(unii nu cred ca sunt trasformati ,asa erau ei :) sau animalite saltareate. A se vedea broasca de pe balta si a se intreba in ce regat domneste.Il salveaza de vraja o Ea cu un pupic, cu o lacrima sau cu inima ei curata ,plina de iubire
Oricum ai da-o povestea are mereu un happy-end si in fata iubirii nici o vraja nu rezista ,se desface imediat,
Iubirea pura e antidotul universal , berbecul de spart usi si clestele de desfacut lacate, nimic nu-i sta in cale, nici macar vraja Mamei Omida, asta am inteles eu din povesti.
Pai atunci, daca asta ii invam pe copii si cu asta ii crestem visatori si increzatori in iubire , de ce atatea vrajitoare, de ce atata lume isterizata ca i-a legat cununiile, parul si sireturile intre ele?Solutie e simpla si o stim de mici : iubirea.
Iei o drujba, tai padure si in caz ca El-ul e pierdut prin baruri si terasa cu "pretenii"si nu a venit sa te salveze,il cauti , dai un pup si gata vraja. Daca nu sta la pupat,vraja nu se rupe inseamna ca nu e el , dar mai sunt alte mese asa ca nu-ti pierde speranta si lasa si cocosul ala sa traiasca la drum de seara ca numai de fiert in cazanul cu descantece a unei dame de verde nu are chef.
Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa !
luni, 9 mai 2011
Doar statistica
Un studiu/sondaj de pe aceste meleaguri, anunta cu surle si trambite cum ca 75 % din mamele lucratoare ar fi dispuse ca zilnic sa-si mareasca programul de lucru cu inca 2 ore (de la 8 ore la 10 ore) pentru o suma de 400 de euro in plus la salariu si "doar" 25 % ar face pentru 200 de euro in plus la salariu. Oare o vrea femeia moderna sa recupereze anii de "subjugare" cand inca nu isi castigase dreptul la egalitatea, cand viata ei se desfasura doar in jurul casei si familiei si sotul intretinator de familie ,muncea pe branci ?
Lucrurile ar fi frumoase, daca nu ar fi dramatice, decisive, pentru atatea sorti , inclusiv a societatii viitoare. Atata dedicatie si atat dorinta de munca nu are decat sa bucure poporul . Dar ce te faci cand mama moderna mai prezinta inca reminescente din perioada amintita anterior si are acasa 2-4 copii, ca a pastra si idee "cati mai multi copii" ?
Copii cresc oricum, ca si buruienile , acolo unde gasesc un pic de lumina si sol hratanitor .Ca sa iasa cu adevarat o floare rara e nevoie de un gradinar dedicat care sa-i acorde timp , rabdare , sa picure cu pipeta licori doar de el stiute.
Nu-s impotriva muncii , nici macar a celei zi lumina , dar cand mama si copilul se despart la 7 dimineata in fata gradintei si se reintalnesc la 6 seara dupa o zi istovitoare si pentru unu si pentru altul , cred ca am trecut deja la sirena de bombardament,semnale de alarma sunt deja expirate. Desi se intalnesc la 6 si merg in aceeasi directie nici macar acum timpul nu va fi dedicat copilului, mai sunt atatea de facut :cumparaturi, curat, haine, vizite ,prieteni,restaurante noi de vizitat . E necesara si viata sociala ,ca doar nu munceste oama(femininul de la om, am ridicat-o in grad ) zi lumina ca apoi sa se inchida intre 4 pereti , mai ales ca "noapte e inca tanara".
Dand Cezarului ce i se cuvinte , timpul efectiv petrecut de mama cu copilul ei se reduce la maxim jumatate de ora /zi. Un alt studiu zicea ceva de 5 minute, dar eu sunt buna si mai dau de la mine ca oricum mare lucru nu poti face in jumatatea aia de ora. Cand sa educi, cand sa modelezi, cand sa asculti, cand sa indrumi , cand sa formezi ,cand sa cizelezi, cand sa insufli valori ? Probabil intre doua intrebari retorice: iau pizza cu ardei sau cu masline? Oare zahar mai aveam ?Aaa , sa nu uit sa iau cafea, ca se termina.
Asta e situatia ideala , cand te poti auzi gandind , copilul prea fericit ca e intr-un final cu mama o va contempla in liniste .Realitatea e in general diferita, pruncul din dotare s-ar putea sa aleaga sa-si manifeste nemultumirea fata de situatie printr-o criza de plins ,de tipete, de luat pe "nu, nu vreau" in brate , criza care deseori blocheaza oama, nu stie sa o gestioneze caci intre timp a devenit un straino-parinte care oricum e in intarziere.
Viitor luminos lumea noastra are ! Incurajator :)
Lucrurile ar fi frumoase, daca nu ar fi dramatice, decisive, pentru atatea sorti , inclusiv a societatii viitoare. Atata dedicatie si atat dorinta de munca nu are decat sa bucure poporul . Dar ce te faci cand mama moderna mai prezinta inca reminescente din perioada amintita anterior si are acasa 2-4 copii, ca a pastra si idee "cati mai multi copii" ?
Copii cresc oricum, ca si buruienile , acolo unde gasesc un pic de lumina si sol hratanitor .Ca sa iasa cu adevarat o floare rara e nevoie de un gradinar dedicat care sa-i acorde timp , rabdare , sa picure cu pipeta licori doar de el stiute.
Nu-s impotriva muncii , nici macar a celei zi lumina , dar cand mama si copilul se despart la 7 dimineata in fata gradintei si se reintalnesc la 6 seara dupa o zi istovitoare si pentru unu si pentru altul , cred ca am trecut deja la sirena de bombardament,semnale de alarma sunt deja expirate. Desi se intalnesc la 6 si merg in aceeasi directie nici macar acum timpul nu va fi dedicat copilului, mai sunt atatea de facut :cumparaturi, curat, haine, vizite ,prieteni,restaurante noi de vizitat . E necesara si viata sociala ,ca doar nu munceste oama(femininul de la om, am ridicat-o in grad ) zi lumina ca apoi sa se inchida intre 4 pereti , mai ales ca "noapte e inca tanara".
Dand Cezarului ce i se cuvinte , timpul efectiv petrecut de mama cu copilul ei se reduce la maxim jumatate de ora /zi. Un alt studiu zicea ceva de 5 minute, dar eu sunt buna si mai dau de la mine ca oricum mare lucru nu poti face in jumatatea aia de ora. Cand sa educi, cand sa modelezi, cand sa asculti, cand sa indrumi , cand sa formezi ,cand sa cizelezi, cand sa insufli valori ? Probabil intre doua intrebari retorice: iau pizza cu ardei sau cu masline? Oare zahar mai aveam ?Aaa , sa nu uit sa iau cafea, ca se termina.
Asta e situatia ideala , cand te poti auzi gandind , copilul prea fericit ca e intr-un final cu mama o va contempla in liniste .Realitatea e in general diferita, pruncul din dotare s-ar putea sa aleaga sa-si manifeste nemultumirea fata de situatie printr-o criza de plins ,de tipete, de luat pe "nu, nu vreau" in brate , criza care deseori blocheaza oama, nu stie sa o gestioneze caci intre timp a devenit un straino-parinte care oricum e in intarziere.
Viitor luminos lumea noastra are ! Incurajator :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)