Ajutor, ma acresc !

No, uite mai vine si cate o zi de asta in care te bucuri ca ai blog sa poti debita in voie in neant, sa stie tot universul, ce bombonica , nu pe coliva:P, ai fost si ce muratura ai ajuns.

Tragic, dramatic , doar dar asta e realitatea . Strumful meu asteapta sa devina albastru , cu cele mai oneste intentii si cu suflet de copil-asteapta sa fie albastru ca sa fie "plu" , a se citi "blue" , papagalul dulce din noul  film "Rio". Eu nu astept, dar deja ma tem ca dimineata am sa ma trezesc , am sa ma uit in oglinda si am sa observ cu stupoare ca m-am facut verde, nu crud,nu a nou, a renastere, ci verde palid, cu zbarcituri, a patlagea murata.

Mereu mi-am spus ca indiferent de numarul de riduri, cute si fire de par albe,in suflet am sa raman "forever young".Si erau sigura ca asa va fi pana azi ,cand a trebuit sa constientizeze cu mahnire si regret ca procesul de fermentatie a inceput. Incet dar sigur ma voi transforma intr-o matracuca ce sta pe geam carcoteste si nimic nu-i convine, o zgripturoaica batrana care a uita de mult sa mai traiasca , sa se bucure de viata , de inocenta copilareasca .

Oricat zahar bag in mine, in ultimele 2 ore doar jumate de tava de prajituri , navigheaza dieta mea pe apa Sambetei, nu mi se intinde nici o zbarcitura, acreala nu a dat inapoi nici macar cu un mm. Iar eu tot nu pot intelege cum un adolescent cu preocupari marete si dorinte de a evada din cuib,de a face lucruri nepermise, renunta la propria-i placere ca sa poata participa la discutile insipide dintre doi adulti, de a le imita gesturile minute bune in sir si chiar a gasi in asta un motiv mare de amuzament. La cat de acra sunt , nici nu vreau sa recunosc ca intr-o lume in care unele fete devin mame la 12 ani ,mai e posibil sa copilarest atat de pueril la 15...si mai ales in public.

Cert lucru, m-am acrit irecuperabil ....

O lume morala

Orele inaintate ale diminetii si mai ales cafeau ce m-a trezit la realitatea,  mi-au aratat  fata pentru mine inca nevazuta a lumii astea. Traiesc intr-o lumea  cu accese de moralitatea.

Moralitatea care pe mine ma emotioneaza pana la lacrimi, cele de crocodil ,ca dau mai bine in film , e cea din fotoliu comod de acasa. Ai  o familie frumoasa, o viata frumoasa,copil/copii sanatosi daca sunt deja mari si pe la caselor lor e chiar mai bine si incepi cu predicile.

Vai, dom'le ,mame isterizate  care fac atatea analize in timpul sarcinii ,acum 20 de mii de ani nu se faceau si uite ce copii sanatosi si falnici ca brazii am ajuns si destepti si si..Adevarul ca uitandu-ma la un asa exemplar uman si aproximand perioada nasterii lui deja incep sa am dubii in ceea ce priveste desteptaciune

Se vede omul cu sacii in caruta , predica pentru altii, cum ca nu le trebuie, cum ca nu au nevoie si apoi e toxic si afecteaza epiderma.

Uneori ai nesansa sa dai de Mama Moralitatii  ,ca mine in dimineata asta, si atunci sa te tii. Afli cum ecografiile si analizele din timpul sarcinii alunga linistea sufleteasca a mamei, ii strecoara in suflet indoiala si frica. Acum inteleg eu de ce asteaptam cu nerabdare ecografia urmatoare,de nelinistita ...si tanara ce eram.

Ai sansa sa afli de la Mama Moralitatii ca aceasta nerabdare si dorinta de a urmari sarcina ca la carte in caz de mare grozavie (malformatii congenitale care nu permit viata in mediul extrauterin ,de multe ori nici macar in cel uterin) te face responsabila de moarte pruncilor nevinovati . Logic,daca inchizi ochii ce nu vezi , nu exista.

Si astea  toate, zice Mama Moralitatii  ,pentru ca mamele nu isi pot concepe viata alaturi de un copil bolnav , toate suntem niste perfectioniste vrem copii frumosi, perfecti , destepti , fara nici "un defect"  si mai adaug eu cu diploma de Oxford in mana la nastere si cu invitatie de a lucra la NASA.

Comentariile in plus nu cred ca isi au rostul ,oricum emotionant e modul in care hotaram destinele altora. Aratam cu degetul pe unul altul si spunem ca lumea a ajuns la pierzanie pentru ca  Ei  nu si-au putut asuma aducerea pe lume a unui copil cu probleme , sa i se daruiasca in totalitatea, ce fac Eu nu se pune.

Tara are nevoie de agricultori! Sa munceasca Ei zice Eu-l moralist , eu sunt "sensibilos" si am nevoie de o munca de birou , timp sa pot scrie cum nimeni nu munceste, sa-i pot arata cu degetul pe Ei.Din cauza lor tara se duce de rapa , ca nu pun umarul la munca.

Indiferent de situatie mereu sunt vinovati Ei, ca Ei nu-si asuma responsabilitatea , Ei nu fac, Ei ne duc la pierzanie. Parte frumoasa e ca nu stiu cum dar si aici lucrurile sunt circulare, Eu si Ei se schimba mereu depinde din ce punct privesti , fiecare Eu se asteapta ca alti Ei sa faca. Bag seama ca de aia exista multe biserici , ca fiecare Eu sa aiba loc sa se roage ca Ei sa aiba destul minte si sa isi asume raspunderea pe care Eu nu mi-o asum . Fiecare Eu vrea o viata frumoasa,usoara si doar nu o fi nebun sa se inhame la munca titanica doar de amorul artei si al exemplului personal.

Vraja sau vrajeala? Asta-i intrebarea

Povestile copilariei, povestile cu zmei si zane, zgripturoaice si balauri coloreaza copilaria miliadelor de copii , toti le stim, toti le-am  ascultat cu sufletul la gura . Daca dam valul de mister si basm la o parte si privim povestea  cu ochi adulti acriti de lumea asta vom regasi in ea persoanjele lumii reale, viata noastra ar spune unul altul.

Apropos, mama zmeului  e vreo aluzie subtila la soacra? Daca zmeul  nu e asa rau , ba dimpotriva e un om muncitor , are incredere in fata furata ca doar o lasa singura acasa si el pleaca hat departe  , muma-sa cand apare , taie si spanzura fara drept de apel.

General vorbind despre povesti mereu exista o tabara pozitiva si una negativa,ca asa am invata la ora de romana. Desfasurarea actiunii  uneori e tare   incurcata, dar pana la urma tot la happy-end ajungem. Si unde happy-endul e mai dulce decat in "povestile salvatoare"?

 Printesele sunt smulse din caldura caminului, incuiate si uitate prin te miri ce turnuri, paduri de spini  ,adormite sau treze, dar mereu e un El care le salveaza.
Exista si varianta B a salvarii ,cand ei  sunt transformati in niste fiare(unii nu cred ca sunt trasformati ,asa erau ei :) sau animalite saltareate. A se vedea broasca de pe balta si a se intreba in ce regat domneste.Il salveaza de vraja o Ea cu un pupic, cu o lacrima sau cu inima ei curata ,plina de iubire
Oricum ai da-o povestea are mereu un happy-end si in fata iubirii nici o vraja nu rezista ,se desface imediat,

Iubirea pura e antidotul universal , berbecul de spart usi si clestele de desfacut lacate, nimic nu-i sta in cale, nici macar vraja Mamei Omida, asta am inteles eu din povesti.

Pai atunci, daca asta ii invam pe copii si cu asta ii crestem visatori si increzatori in iubire , de ce atatea vrajitoare, de ce atata lume isterizata ca i-a legat cununiile, parul si sireturile intre ele?Solutie e simpla si o stim de mici : iubirea.
Iei o drujba, tai padure si in caz ca El-ul e pierdut prin baruri si terasa cu "pretenii"si nu a venit sa te salveze,il cauti , dai un pup si gata vraja. Daca nu sta la pupat,vraja nu se rupe inseamna ca nu e el  , dar mai sunt alte mese asa ca nu-ti pierde speranta si lasa si cocosul ala sa traiasca la drum de seara  ca numai de fiert in cazanul cu descantece a unei dame de verde nu are chef.

Si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa !