No, uite mai vine si cate o zi de asta in care te bucuri ca ai blog sa poti debita in voie in neant, sa stie tot universul, ce bombonica , nu pe coliva:P, ai fost si ce muratura ai ajuns.
Tragic, dramatic , doar dar asta e realitatea . Strumful meu asteapta sa devina albastru , cu cele mai oneste intentii si cu suflet de copil-asteapta sa fie albastru ca sa fie "plu" , a se citi "blue" , papagalul dulce din noul film "Rio". Eu nu astept, dar deja ma tem ca dimineata am sa ma trezesc , am sa ma uit in oglinda si am sa observ cu stupoare ca m-am facut verde, nu crud,nu a nou, a renastere, ci verde palid, cu zbarcituri, a patlagea murata.
Mereu mi-am spus ca indiferent de numarul de riduri, cute si fire de par albe,in suflet am sa raman "forever young".Si erau sigura ca asa va fi pana azi ,cand a trebuit sa constientizeze cu mahnire si regret ca procesul de fermentatie a inceput. Incet dar sigur ma voi transforma intr-o matracuca ce sta pe geam carcoteste si nimic nu-i convine, o zgripturoaica batrana care a uita de mult sa mai traiasca , sa se bucure de viata , de inocenta copilareasca .
Oricat zahar bag in mine, in ultimele 2 ore doar jumate de tava de prajituri , navigheaza dieta mea pe apa Sambetei, nu mi se intinde nici o zbarcitura, acreala nu a dat inapoi nici macar cu un mm. Iar eu tot nu pot intelege cum un adolescent cu preocupari marete si dorinte de a evada din cuib,de a face lucruri nepermise, renunta la propria-i placere ca sa poata participa la discutile insipide dintre doi adulti, de a le imita gesturile minute bune in sir si chiar a gasi in asta un motiv mare de amuzament. La cat de acra sunt , nici nu vreau sa recunosc ca intr-o lume in care unele fete devin mame la 12 ani ,mai e posibil sa copilarest atat de pueril la 15...si mai ales in public.
Cert lucru, m-am acrit irecuperabil ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu