Am descoperit cu stupoare azi ca snobismul combinat cu putina prostia, sau poate ar trebui sa o numesc mai poetic "prea plin de sine" ma amuza . De fapt nici nu stiu ce ma amuza cel mai mult, umflarea in propriile pene ce-mi aminteste de broasca, din fabula lui La Fontaine ,care vrand sa ajunga cat elefantul s-a tot umflat pana a a pocnit, sau, acel prea plin de sine prin lentita caruia lumea privita pare inferioara privitorului aflat in plin proces de umflare.
Specia umana este si va ramane etern subiect de discutie , natura umana in toata amploarea ei va incita mereu, fiind atat de controversata. Frumos, curat, elegant ! Dar tocmai de asta nu inteleg de ce acolo unde mai exista 2 neuroni apti de gandire trebuie sa intervina snobismul, lauda de sine si nu in ultimul rand prostia ?
Ce da mai bun snobismul persoanei? Tine de cald ,de foame, de urat , provoaca intelectual? Se vinde la pachet , la kg ? La piata, la super?
Cat costa?
La ce procent din trasaturile ce iti definesc umanitatea trebuie sa renunti pentru un gram de snobism? Ma gandesc sa-mi cumpar cateva grame , sa nu mai inot impotriva curentului si sa fiu si eu o data pentu totdeauna in rand cu "lumea a buna" .
Glumeam , nu merge asa , caci ca in orice poveste trebuie sa joace cineva si rolul lui Gica-Contra, in stagiunea asta il joc eu :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu