No ca a venit ziua sa bat si piatra asta de hotar ,mai de voie, mai de nevoie am facut-o si pe asta . De aici , incepe utopia mea, la loc cu verdeata si cer senin , dragoste in aer , stelute slipind fericite, fluturasi si pasarele.
Logic ca m-am opus ideii dar si greutatii pietrei, ba ca nu pot, ba ca nu am timp eu de asa ceva,
ba ca ma strange un siret, ba ca ploua , ba ca ninge , ba ca alta .
Constransa insa de realitate, ajunsa la o rascruce de drumuri : unde sa ma duc,acum in prag de iarna , din floare in floare am ajuns cu utopia mea aici.
Este utopia mea, imi seamana deci oricum poate fi , numai perfecta nu :)
Bine v-am gasit !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu